Violul e iremediabil si „imediabil”

viol-femeie-abuzata

S-a tot vorbit in ultimele saptamani despre asta, mai mult sau mai putin avizat, mai mult sau mai putin inflamat. Exista insa cateva aspecte care au ramas ignorate si parerea mea este ca decat sa te apuci sa fortezi o femeie, mai bine te duci intr-un sex shop si iti iei un masturbator sau ce vrei si sa iti faci treaba linistit.  Nu distrugi pe nimeni, nu lasi traume si nu faci nisci puscarie.

1. Violul reprezinta o agresiune grava. Si PREMEDITATA. Daca exista notiunea de omor din culpa, in cazul violului ea nu are acoperire. Violul nu poate fi accidental, el e planuit. Acest unic argument mi se pare suficient pentru ca violul sa fie eliminat din lista litigiilor si conflictelor ce pot fi rezolvate prin legea medierii.
Da, plangerea se poate retrage oricand, iar medierea e posibila si legea care o reglementeaza. Dar tocmai aici e buba: legea ajunge sa consfinteasca si sa treaca in legalitate o practica ce ar trebui condamnata si care ar trebui limitata, nu popularizata.

2. Da, asa cum spune si Mihai, exista multe reclamatii false de viol, ca si multe medieri “la negru”. Victima si agresorul „se inteleg” intre ei, fara sa mai implice instantele. De acord. Dar nu putem avea un sistem legislativ care sa legalizeze anomalia. Asa cum nu putem promova medierea pe motiv ca oricum sunt putine reclamatii reale. In loc sa usuram procesul si sa facem ca agresorii sa apara in numar mai numeros in fata judecatorilor, noi il ingreunam si facem si mai dificil, prin obligativitatea informarii, parcursul victimei. Referindu-ma la reclamatiile false, la fel de bine ar putea cineva sa decida sa nu mai trimita salvari in urma apelurilor la 112 pe motiv ca sunt multi oameni carora le arde de farse. Sau ar putea sa se implementeze un sistem prin care pacientul sa trimita o fotografie cu leziunea pentru a beneficia de asistenta.

Citeste si: Si femeile pot face cereri in casatorie
3. Legea medierii in cazurile de viol mai deschide o pista extrem de periculoasa: cei cu posibilitati financiare isi pot cumpara iertarea, ceilalti, nu. Sa presupunem, prin absurd, ca o femeie are ghinionul sa fie violata de doi indivizi pe parcursul vietii. In cazul unuia, medierea functioneaza pentru ca respectivul dispune de finante generoase. In cazul celui de-al doilea, urmeaza o sentinta cu executare. Ce fel de sistem juridic e acela care permite tratamente diferentiate dupa cat de potenti financiar sunt agresorii?

4. Pregatirea mediatorilor de a trata cu victime aflate intr-o stare asa fragila precum cele care au trecut printr-un viol este aproape inexistenta.

Poate deveni mediator orice absolvent de studii superioare – indiferent de natura lor, poate sa fie si horticultor, cu o vechime in munca de minimum trei ani – indiferent de domeniul de activitate, care urmeaza cursurile cu durata fabuloasa de 14 zile contra sumei de 4000 de lei si care obtin acreditarea de la Consiliul Mediatorilor contra sumei de 880 de lei .

Sa va mai spun ca cei care promoveaza medierea sunt interesati direct si nemijlocit ca sa se ajunga la mediere in cat mai multe cauze?

5. Femeile violate sunt oricum descurajate social si birocratic sa depuna plangeri impotriva agresorilor lor. Procedurile sunt greoaie si amplifica, de multe ori, trauma initiala. De la politisti care nu le iau in serios si le trateaza neprofesionist pana la repetarea ad nauseam a relatarii.

6. Mihai spune ca victima este oricum obligata la confruntarea cu agresorul prin insasi natura procesului asa ca medierea nu aduce nimic in plus din acest punct de vedere. Ei bine, mie raportul de forte care se stabileste in cazul medierii mi se pare sensibil diferit.

La proces, agresorul e in postura de reclamat. Este pozitionat diferit in sala, Femeia violata are totusi confortul psihic de a sti ca actul pe care-l imputa agresorului este condamnabil social si juridic.
La mediere, se sta la aceeasi masa, cei doi sunt egali. Insusi faptul ca agresorului legea ii ofera aceasta sansa este o agresiune in plus pentru femeie. Medierea pune pe picior de egalitate victima si agresorul. Aici e marele bai.

7. Pericolul recidivei

Teoretic, gratie acestei legi, un violator poate scapa prin mediere si de 10 ori de condamnare. Faptul ca este “iertat” o data prin mediere nu face ca individul sa aiba dosar penal si sa se constituie in circumstante agravante la a doua (sau a patruzeci si noua) reclamatie.

Daca si voi sesizati ca avem un elefant mare de tot aici, daca si voi credeti ca violul este prea grav pentru a fi negociabil, atunci veniti la protest azi, la ora 18 00, in spatele Hanului lui Manuc, in Piata Sf. Anton. Un protest impotriva aceleiasi legi are loc si in Timisoara, in Piata Operei.

Violul mediat, mediatizat: mult zgomot pentru nimic, nimic despre ce ar merita vorbit

Vad ca exista o reactie ferma a ONG-urile femeiesti impotriva a ceva legat de posibilitatea ca violul sa fie mediat – adica victima si acuzatul sa se impace in fata unui mediator. Sursa scandalului e proiectul Alinei Gorghiu de modificare e legii medierii, in sensul in care medierea ar include si violul. Inteleg ca se ajunge inclusiv la proteste de strada. Google nu ma ajuta sa inteleg prea multe: impotriva a ce protestam?

Mai intai, ma izbeste valul general de indignare impotriva ideii ca violatorul isi „cumpara” nevinovatia. Pai, si ce legatura are medierea cu povestea asta? Potrivit Codului Penal, violul este una dintre faptele penale sesizate prin plangere prealabila. Prin urmare, retragerea plangerii (care se traduce prin impacarea partilor, desi in realitate e posibil ca victima sa isi retraga plangerea si din alte motive decat „pacea”) inlatura raspunderea penala. Medierea, pe de alta parte, e o forma sofisticata de a impaca partile, dar asta nu inseamna ca ele nu se pot impaca oriunde altundeva decat in fata mediatorului.

Deci, doleanta pe care o citeam intr-un comunicat de presa comun al nu-stiu-cator ONG-uri feministe, de a se lua la cunostinta ca „violul este o crima”, mi se pare fie o prostie (pentru ca violul e o „crima”, adica o fapta penala), fie o reactie tardiva si gresit orientata (ar trebui sa ceara modificarea Codului Penal, nu a legii medierii).

Deci, in cazul violului, nevinovatia poate fi cumparata. Chiar si pe vemea lui Ceausescu, desi Codul Penal era mult mai nepasator cu drepturile inculpatului, violul putea fi iertat – doar ca impacarea trebuia urmata de casatorie (iar in cazul violului in grup, lucru care m-a amuzat mereu, in cazul casatoriei cu unul dintre violatori – urma salveaza turma!).

Citeste si: Atentie! Unele bloguri se tin in sertar!
Mai departe.

In nuanta, unele dintre aparatoarele drepturilor femeilor au zis ca nu, domne, de fapt nu asta e problema, ci faptul ca legea medierii obliga victima sa-si intalneasca agresorul, violatorul, in fata mediatorului.

O alta prostioara, asta. In timpul procesului penal, victima ar fi obligata prin fisa postului (sa-mi scuzati cinismul, o sa mi-l explic mai spre finalul textului) sa isi intalneasca agresorul. Mai mult, organul de cercetare penala (procurorul), daca nu e prea lamurit de situatie, poate cere confruntarea in timpul urmaririi penale. Oricum, victima isi va vedea agresorul, la un moment dat, chiar daca il va vedea arestat, in boxa, si tot il va vedea. Deci pretextul tulburarii emotionale nu mi se pare tocmai valabil.

In plus, mediatorul are rol de negociator si de psiholog, ceea ce judecatorul, procurorul sau politistul nu au. Sincer, cred ca daca ar fi sa alegi intre doua rele, mai degraba ai trece peste socul emotional in fata unui mediator decat in fata unui judecator.

Si, cireasa de pe tort, inteleg ca, de fapt, nici macar nu exista aceasta obligatie de a-ti intalni agresorul. Poti negocia impacarea prin mediator. Deci vorbim degeaba, protestam fara prea mult sens.

Asta e partea de mult zgomot pentru nimic. Acum, haideti sa vorbim un pic despre ce se intampla, de fapt.

Discutam la un moment dat cu un politist, care imi spunea ca aproximativ 10-20 la suta din plangerile de viol ajung sa fie confirmate. Restul se finalizeaza fie prin retragerea plangerii (deci, impacarea partilor, probabil cumpararea nevinovatiei), fie sunt pur si simplu calomnioase.

Citeste si: Text de dezpodobit bradul: condoleante pentru Mos Craciun
Asta ar fi partea trista a realitatii. Partea tragica e ca, dintre violurile care au loc, nici macar 10 la suta nu sunt reclamate (o statistica empirica, dar eu o iau in seama, mai ales ca stiu cel putin doua cazuri de femei care au ales sa nu depuna plangere).

Adica, tragand linie: la politie ajung multe situatii ireale, insa cele adevarate nu ajung. De ce? Rusinea, umilinta, frica impiedica multe femei sa depuna plangere. In timp ce dorinta de razbunare sau nevoia de bani le determina pe altele sa se planga si pentru ce nu a existat.

Daca vreti sa cunoasteti un om care nu suporta gandul de a lovi o femeie, cu atat mai mult de a ajunge s-o abuzezi sexual, eu sunt ala. Si cu toate astea, nu pot sa fiu atat de radical in privinta presupusilor violatori. Am o cunostinta care a stat multi ani la puscarie, in anii ’80, pentru viol. Cum a fost violul? Pai, omul era insurat si avea o amanta. Amanta era tanara. Nu minora, dar suficient de tanara incat sa stie de frica lu’ ta-su. Ta-su a aflat si i-a dat de ales: ori se marita cu omul, ori depune plangere pentru viol. Prima varianta n-a functionat, cunostinta mea n-a vrut sa divorteze. A ajuns la puscarie.

***

Rost de proteste ar fi, pentru ca aceasta fapta penala, violul, lasa loc de multe ambiguitati. Dar le-as recomanda activistelor sa protesteze, mai bine, impotriva urmatoarelor chestiui:

Citeste si: Senzational. Exista optimism in patria superimunitatii
1. Plangerea prealabila sa se efectueze sumar, iar detaliile sa fie prezentate numai in fata medicului legist.

Ce vreau sa spun? Procedura, in acest moment, obliga politistul sau procurorul (de multe ori, un adjunct de sef de post intr-o comuna uitata de lume) sa ceara toate detaliile faptei. E jenant. Sa scrii, in fata unui oarecare, cum, de cate ori, cat timp, pe unde. Abia dupa aceea esti trimisa (ca victima) la medicul legist, care reia intrebarile. Ar fi normal ca procedura sa fie modificata, plangerea prealabila sa se faca in doua vorbe, fara descrieri, iar prezentarea detaliilor sa se faca in fata unui medic specialist.

2. Medierea sa nu se poata efectua decat o data in cazul aceleiasi spete penale.

Am scris acest text pentru a ajunge aici. Impacarea partilor, cu sau fara mediere, nu lasa urme penale. Fapta dispare, nu se consemneaza in cazier. Si-atunci, teoretic, o poti repeta. Cum ar spune feministele, poti cumpara iertare azi, poti cumpara iertare maine. Sigur, nu mi se pare normal sa-i limitezi unui om numarul de incercari de a face pace cu alta persoana (ganditi-va la cazul extrem al unui cuplu, unde ea, ca sa se razbune, depune plangere pentru viol de fiecare data cand se supara). Insa dreptul la mediere poate fi limitat: adica, ai ajuns o data in fata mediatorului, a doua oara, pentru aceeasi fapta, nu mai ajungi, mergi direct la instanta.

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *