MIRON Pe vremea lui Stefan cel Mare, moldovenii plateau Portii un tribut de 6000 de florini. Vecinii lor din Tara Romaneasca, mai fraieri, 14.000. In total, vreo 70 de kilograme de aur paraseau cele doua amarate de tari cu destinatia Istanbul. (Pana cand Stefan cel Mare s-a ofticat si n-a mai platit nimic, deschizand o frumoasa cariera de cafteala cu turcii). Cati oameni sa fi avut, pe vremea aia, Moldova si Muntenia la un loc? Maxim doua milioane si jumatate. Rezulta, la un calcul grosier, ca fiecare ruman platea anual 0,023 grame de aur pentru ca tara lui sa nu fie calcata de ostile de spahii si ieniceri. Un varf de bob de aur.
Un secol mai tarziu, lucrurile se cam imputisera. In timp ce boierii si domnitorii isi puneau unii altora capetele unde le stateau picioarele, turcii faceau prapad. Taxa de protectie ajunsese la 155.000 de galbeni in Tara Romaneasca, 65.000 in Moldova si 15.000 in Transilvania. In total, deci, peste 800 de kilograme de aur se suiau in caruta si treceau Bosforul. Indatorarea fiecarui locuitor (sa fi fost undeva la vreo patru milioane in spatiul viitoarei Romanii Mari) pentru succesul politicii externe era de vreo 10 ori mai mare decat inainte: 0,20 grame de aur per cetatean medieval. Nu-i de mirare ca Mihai Viteazul s-a suparat si el.
De altfel, fiecare domnitor devenit vedeta a avut aceeasi vesnica problema cu Inalta Poarta: nivelul ridicat al tributului.
Fanariotii, consemnati de istorie drept niste nemernici, a trebuit s-o lase mai moale, ca nu mai aveau ce jupui. N-au depasit 50.000 de guldeni pentru Tara Romaneasca, iar multa vreme au lasat taxa jos, la 20.000. Si mult mai putin in Moldova. E greu de facut un total pentru tot secolul, dar, de dragul cifrelor, cred ca se ajunge undeva la vreo 15 tone de aur. Iar anual si per capita: 0,05 grame de aur. Adica 20 de romani la un cercel.
Istoria merge inainte. Romania, desigur, mai greu. In 1916, tezaurul de stat ajunge la Moscova si e uitat acolo. 90 de tone de aur. Sa zicem ca e plata noastra pentru a nu fi devenit soviet. Sa zicem ca e un capitol inchis dupa 100 de ani. Sa facem o medie: 0,045 de grame de aur pe an, plata fiecarui roman. Cam ca pe vremea fanariotilor.
Rosia Montana. Inteleg, desi nimeni nu spune lucrurilor pe nume, ca afacerea e absolut necesara pentru ca Romania sa intre in clubul tarilor agreate pe continentul nord-american. La cateva zile dupa ce Guvernul anunta ca trecem la exploatare, fostii ambasadori ai SUA trimit, absolut intamplator, o scrisoare prin care cer imblanzirea conditiilor de acordare a vizei pentru Romani. In fine. Se pare ca asa merg lucrurile.
300 de tone de aur e estimarea zacamantului. Statul primeste 25 la suta ca actionar plus 6 la suta redeventa, undeva la 100 de tone, 5 miliarde de dolari. 200 de tone se duc tribut. Pentru, sa zicem, inca 100 de ani de pace. Eu nu fac geopolitica, fac doar medii aritmetice: 0,10 grame de aur per cetatean per an. Luati-o cum doriti: de doua ori mai mult ca pe vremea fanariotilor, sau de doua ori mai putin decat pe vremea lui Sinan Pasa.
